Frustrare – I
29 Noi 2011 3 comentarii
in blogging, ganduri, scoala Etichete:educatie, profesori, romania, societate, tanar, viata
Trăim într-o societate ciudată… cu principii ciudate și mult prea absurde pentru a putea fi înțelese de mintea mea… Dintotdeauna mi-am dorit să fac doar ce-mi place… până acum am reușit, doar că… m-am lovit de oameni, cu diferite principii care au dus societea acolo unde este ea azi… și care astfel, m-au oprit…

Acum câțiva ani spuneam că nu am să plec niciodată din țară. Acum, mă întreb ce mă mai reține…
De ce să aleg să trăiesc la nesfârșit într-un sistem care mă respinge???
Mă respinge, oferindu-mi un salariu, din care abia pot trăi după o lună pe alta… „oferindu-mi” o lipsă totală de motivație, perfecționare sau orice alt stimulent, în domeniul în care lucrez.
Sunt momente în care, pur lși simplu, mă simt umilită la serviciu, de resursele, materiale ce îmi sunt puse la dispoziție.
Sistemul educațional actual, nu oferă nimic unui tânăr dornic să schimbe ceva… Dar cum, când toate ușile sunt îmchise cu câte un lacăt? Am mai spart câte unul, dar prea puține….
Mi-am dorit din tot sufletul să schimb ceva, dar sunt legată de mâini și de picioare, cu lanțuri… Într-o zi am să le rup și am să zbor… undeva… departe…
Îi rog și pe ei să împărtășească sau nu… frustrarea mea… Ioan Usca, Carmen,Rokssana, Robert N, Cristi, Zina, Mirela, Gabriela, Coltul cu muzica, creații românești, Anda, unblog altfel, love addiction




Noi 30, 2011 @ 22:54:10
Bun gasit! )
Mai grav e ca normalitatea, faptul de a nu te plasa in acest marasm, azi sunt privite drept inadaptare, deviatie, complex…