Învăţătura despre învierea Domnului nostru Iisus Hristos se află în centrul credinţei creştine: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră”, spune apostolul Pavel (I Corinteni 15, 17). Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul din Sfânta Treime, S-a întrupat pentru noi şi a noastră mântuire, a suferit, a fost dat la moarte şi a treia zi a înviat din morţi (Crezul).
Domnul nostru Iisus Hristos, prin Invierea Sa cea necuprinsa, ne scoate pe noi oamenii din lumea materiala in care traim , din cercul acesta vicios al devenirii si apoi al perisabilitatii; ne face pe noi vesnici, netrecatori, nemuritori. In strofa a saptea, la Denia Prohodului Domnului din seara de Vinerea Mare, cantam :
,,În mormânt, Viaţă,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut
Şi viaţă lumii Tu ai izvorât.”
Exista atâtea sisteme morale in lumea aceasta, legi, constituţii, care ne-nvaţă cum să ne comportăm unii cu alţii, ne invata să ne iubim, să fim buni, să fim cinstiţi, dar ce sistem vorbeşte de o viaţă după moarte? Cine poate să ne garanteze nouă că după moarte nu ne vor mânca viermii ci vom merge în împărăţia cerurilor? Cine dintre noi poate să ne promită ceva ce nici nu ne închipuim cum poate fi?
Frumuseţea creaţiei lui Dumnezeu e o garanţie pentru frumuseţea împărăţiei cerurilor. Dacă El, Creatorul a făcut o lume aşa de minunată, cu siguranţă în viaţa de apoi ne aşteaptă ceva mult mai frumos, mai presus de orice imaginaţie. El ne-a dat pedeapsa morţii, El ne poate ierta şi scoate din mâinile ei.
Hristos Domnul a trecut prin moarte şi a omorât-o pentru ca atunci când vom trece şi noi să nu rămânem acolo, ci să venim direct după El, în împărăţia Tatălui Său.
Învierea Domnului este tot ce ne-am dorit noi vreodată mai mult !
Iulia Radu 