Iar am ajuns sa-mi atarn existenta de un fir de speranta… cu toate ca un proverb italienesc spune ca „cine va trai din sperante, va muri de disperare”. Si gandindu-ma la acest proverb… cred ca o sa trec peste etapa cu sperantele si o sa actionez… :))
Dar acum… nu mai sper… Pur si simplu vreo sa cred ca maine va fi mai bine, ca nu va mai trebui sa ma gandesc la trecut, pentru a-mi fi bine, hranindu-ma cu amintiri vechi, dar ce sunt bine intiparite… Am zis de multe ori ca as fi vrut sa am puterea sa spun lucrurilor pe nume… si de acum o voi face cu glas si mai puternic… Sa-mi fie auzite dorintele din cel mai indepartat colt al UNIVERSULUI si de cea mai mica vietate a oceanului…
Iulia Radu 