E o după-amiază de toamnă… e frig….
Încă o dată… îmi doresc să mai sper, să mai cred, să simt că am dreptate. Să simt că nu îmi stă nimic în cale, că nu am nicio barieră, că pot sa zbor şi cu aripile rupte… Să alerg, chiar dacă am inima sfâşiată…
Şi totuşi…nu ştiu ce mă opreşte… Să fie vorba de curaj???
Toamna mă indispune frigul… dar culorile pe care ni le oferă mă fac să visez, să fiu melancolică…
Gândul meu se aliază cu sufletul, se luptă cu mine şi cu raţiunea….şi…. fug……… zboară departe de mine……….. de realitate……. Se duc în lumea pe care o visez, în lumea în care sper să trăiesc, cândva…..
sau în lumea pe care vreau să mi-o creez…..
Iulia Radu 