Acasă » fotografie » Unde sunt visele copilăriei?

Unde sunt visele copilăriei?


De multe ori mă întreb când am renunțat la copilărie… Mă întreb… când am început să-i numesc pe cei mai mici „copiii”? Când oare am încetat să mai privesc jocul ca pe o prioritate??? Când am încetat să nu mai cred în visele copilăriei???

Uneori mi-e dor de inocență, de zâmbetele sincere ale copilăriei, de momentele în care… timpul… nu trecea…

Mi-ar plăcea să am puterea ca într-o zi, să pot opri timpul în loc,  şi alături de toţi prietenii mei să ne reîntoarcem la copilărie… să retrăim… pentru o singură zi toate acele sentimente… să avem aceleaşi gânduri… de copii…

sursa foto

Ping: Ioan Usca, Zina, un blog altfel, Carmen, Drd Emil Calinescu, romanian stamp news, rokssana, tu1074, Gabriela Elena

Anunțuri

7 gânduri despre „Unde sunt visele copilăriei?

  1. La un astfel de articol, oricat m-as stradui, nu pot raspunde! Fiecare are alt raspuns…care de fapt nu e un raspuns…
    Tuturor ne-ar placea sa ne intoarcem in copilarie. Din pacate(sau din fericire) nu se poate! Cineva spunea ca asa e facuta viata: cand ai timp sa n-ai bani sa faci ce-ti doresti, iar cand n-ai timp, sa ai bani! Cand nu stii ce trebuie facut, sa iei niste decizii! Cand stii ce trebuie facut, sa nu mai fie nevoie sa iei decizii! Viata e plina de neprevazut! Si asa trebuie sa fie!
    Interesant articol! Si interesanta ideea cu ping-urile catre oameni 🙂

    ps: comentariul meu e mai lung ca articolul tau :)) e clar: la mine nu exista PRESCURTAT, SINTETIZAT etc… ! :))

    • Ai perfectă dreptate! Fiecare dintre noi a avut o copilărie, mai mult sau mai puțin plăcută… Copilăria mea, personal a fost una foarte frumoasă. Iar pentru asta le voi mulțumi mereu părinților… Dar uneori… mi-e de vremea când nu aveam griji…

      Nu cred că are vreo importanță cât de lung este comentariul… Eu chiar îți mulțumesc pentru aceste cuvinte! 🙂

    • Asta așa este… eu voi fi mereu copil… cum am mai spus… măcar în suflet… dar am să încerc să gândesc la rece situațiile limită și cu maturitate… :))

  2. Pingback: invata sa vorbesti cu tristetea ta « Rokssana's Blog

  3. Pingback: Mulţumire « Ioan Usca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s