De multe ori mă întreb când am renunțat la copilărie… Mă întreb… când am început să-i numesc pe cei mai mici „copiii”? Când oare am încetat să mai privesc jocul ca pe o prioritate??? Când am încetat să nu mai cred în visele copilăriei???
Uneori mi-e dor de inocență, de zâmbetele sincere ale copilăriei, de momentele în care… timpul… nu trecea…
Mi-ar plăcea să am puterea ca într-o zi, să pot opri timpul în loc, şi alături de toţi prietenii mei să ne reîntoarcem la copilărie… să retrăim… pentru o singură zi toate acele sentimente… să avem aceleaşi gânduri… de copii…
Ping: Ioan Usca, Zina, un blog altfel, Carmen, Drd Emil Calinescu, romanian stamp news, rokssana, tu1074, Gabriela Elena
Iulia Radu 