Articolul de astăzi l-am găsit într-un mod inedit… Este un GuestPost… de pe blog-ul lui Florin Adamache. Autoarea articolului este Alexandra Griu. Gata cu vorbele, spor la citit!

Cat de mult ne reprezinta alegerile pe care le facem

Ei, bine, it’s a fact: alegerile noastre nu sunt chiar tot timpul ale noastre. Fie ca tocmai te pregatesti de admitere si tatal tau insista cu ardoare sa pastrezi traditia familiei si sa te avanti intr-o cariera ce priveste avocatura – in timp ce tu te vezi intr-un laborator de chimie, un fel de urmas al lui Mendeleev, fie ca, femeie fiind, incerci sa fii in pas cu moda – moda care stim cu totii ca lasa de dorit pe alocuri – alegerile inceteaza sa te defineasca in momentul in care nu mai esti tu cel care pune piciorul in prag si care spune: “Eu nu vreau sa fac asta!”

Exemplul deja clasic, cel al admiterii la facultate starneste mici controverse interioare. Ce incepi sa faci tu, proaspat absolvent de liceu? Incepi sa intrebi in stanga si-n dreapta cu ce se mananca ,de fapt, facultatea. Raspunsul meu: cu paine, cu cea mai neagra paine, mai ales in timpul sesiunilor. Ca proaspat absolvent al unui liceu si ca proaspat intelectual in devenire dai crezare povestilor spuse de zmeii zmeilor: actualii studenti care spre deliciul propriu nu prezinta o imagine reala in ceea ce priveste viata de student. Si uite asa ajungi sa studiezi sociologie sau litere, cu toate ca tie iti place matematica. De ce sa nu faci ce-ti place? De ce sa nu imbini utilul cu placutul?

Ajungi (fara sa vrei poate) sa te complaci intr-o relatie amoroasa ale carei temelii scartie si stau sa cada. Si totusi stagnezi, bati pasul pe loc langa acest “wanna be smart and cool” pe care-l prezinti ca fiind iubitul tau, in timp ce tot ce tu vrei e un tip echilibrat si cu simtul umorului, dar de care nu ai parte. Nu ai parte pentru ca alegerea deja facuta te defineste, defineste frica ta de a cunoaste oameni, defineste instabilitatea ta emotionala, defineste, in fine, dependenta (nociva si deloc contructiva) fata de un om pe care nu-l (mai) placi, dar de care nu vrei sa te indepartezi.

Sunt aproape sigura ca gradul de vulnerabilitate joaca un rol extrem de important in alegerile pe care le facem. Ajungem sa frecventam anumite locuri sau sa cunoastem anumiti oameni doar pentru a ne integra in peisajul social. Suntem impinsi de la spate sa dam curs unor actiuni care nu ne starnesc interesul sau care ne par inutile si nefiresti.

Si poate ca ne ridicam si ne scuturam de praf la un moment dat, insa lucrurile care nu sunt facute la timpul lor par ca isi pierd din farmec.

Articol scris de Alexandra Griu


7 răspunsuri la „Articol de suflet – 12”

  1. Avatarul lui Florin Adamache

    Ma bucur ca ti-a placut articolul acesta. Te mai astept la mine pe blog. Cu Alexandra am vorbit si mi-a promis sa mai scrie pentru blogul meu. Cheers!

  2. Avatarul lui Alexandra Grîu

    Uau! E un „uau” spus pe bune! Multumesc! De fapt, multumim, atat eu, cat si Florin!

    Numai bine,
    Alexandra

  3. Avatarul lui bibliodevafiliala3

    Un articol bun şi până într-un punct foarte adevărat. Părinţii influenţează deseori alegerile copiilor. Eu sunt şi părinte şi am fost copil. Trebuie să recunosc că pe vremea când eram copil, tânăr, eram, în general, mai influenţaţi de părinţi decât sunt copiii de astăzi. Am ajuns pe un drum sinuos la ceea ce mi-a plăcut să fac şi nu regret nimic, deşi la un moment dat lucrurile nu păreau să fie deloc pe placul meu şi meseria pe care o făceam anterior nu îmi plăcea şi nici nu mă reprezenta. Dar poate că faptul că am ajuns treptat şi după încercări nereuşite la ceea ce-mi place să fac, mă face să apreciez acest lucru mai mult. Totuşi eu ca părinte am procedat altfel decât au făcut ai mei şi am lăsat-o pe fiica mea să-şi aleagă singură liceul, facultatea, profilul şi n-am regretat nici un moment, nici eu, nici ea, acest lucru.

  4. Avatarul lui Alexandra Grîu

    Multumesc!
    Mult succes in continuare!

  5. Avatarul lui juanisisme
    juanisisme

    foarte adevărat ce ai scris

  6. Avatarul lui juanisisme
    juanisisme

    foarte adevărat ce ai scris! din păcate, cred ca toţi ne confruntăm cu aşa ceva.

    1. Avatarul lui Alexandra Grîu

      Multumesc!
      Din pacate sau din fericire. Depinde cum privesti lucrurile. Din pacate pentru ca unii nu se pot autodepasi, nu-si pot urma visele. Din fericire pentru ca inca mai sunt oameni care nu se lasa influentati si fac doar ceea ce le place si le face bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: