La sfârşitul săptămânii trecute am avut parte de una dintre cele mai frumoase momente din viaţa mea, de până acum… Se spune că nu există prietenie adevărată. E drept poate că nu durează o veşnicie… dar ce e veşnic pe lumea aceasta? Eu recunosc am avut parte de prietenie adevărată…
Trei copile ce au crescut împreună… s-au jucat împreună… au mers o perioadă la şcoală împreună… apoi viaţa le-a îndepărtat o vreme, dar a făcut în aşa fel încât anii adolescenţei să îi petrecem… tot… împreună. Am realizat că am crescut atunci când una dintre noi s-a căsătorit… iar distanţa ne-a îndepărtat (chiar dacă ea era mereu în sufletele noastre)… astfel am rămas 2… eu şi cea care mi-a fost alături la bine şi la greu, care mi-a fost sora cea mare, prietenă, încă din primii ani ai copilăriei, s-a căsătorit duminică.
Am trăit momente pline de emoţie, de fericire şi împlinire sufletească. Ne-am amintit de micile traznăi pe care le făceam, am plâns şi am râs când ne-am reîntâlnit toate 3. 
Viaţa nu a fost chiar aşa cum ne-am fi dorit noi, dar învăţăm să trecem peste momente extrem de dificile şi să ne bucurăm de fiecare clipă ce ne-a fost dăruit, apreciind ceea ce avem. Chiar dacă timpul şi spaţiul ne-au fost „duşmani” şi nu mai suntem mereu împreună, am simţit din tot sufletul cum prietenia noastră… a fost, este şi va fi una puternică şi adevărată.
Sentimentele şi emoţiile nu pot fi descrise aici în cuvinte… Fotografiile încă nu sunt procesate… dar vă pot spune că am participat, în calitate de domnişoară de onoare (şi sunt mândră de asta), la cea mai frumoasă slujbă de cununie.
Îî doresc Alexandrei să fie fericită, iubită şi să dea Domnul să aibă o viaţă mult mai frumoasă de acum!
Iulia Radu 