Miercurea fără cuvinte – Pisoiaş Octombrie 17, 2012Octombrie 17, 2012 Ideea unei miercuri liniştite a plecat de la Carmen. Anunțuri Distribuie și tu:GoogleFacebookTwitterDacă ți-a plăcut:Apreciază Încarc... Similare
Raki zice: Octombrie 17, 2012 la 00:15 Răspunde Am si eu doi acasa. Un motan si o pisica. Toata ziua imi miauna ca vor de mancare :)) chiar si dupa ce mananca.
Lulu zice: Octombrie 17, 2012 la 10:48 Răspunde sunt in procesul de gandire daca sa-mi iau sau nu un pisoi… 🙂 este foarte frumos cel din fotografii si parca l-as vrea pe el 😀
Iulia Radu zice: Octombrie 18, 2012 la 11:21 Răspunde Eu l-am văzut într-o singură zi… apoi a dispărut… Sper că şi-a găsit un stăpân, că era tare drăgălaş…
Lulu zice: Octombrie 18, 2012 la 11:22 aaa, credeam ca este al tau 🙂 si eu sper ca si-a gasit o casuta unde sa fie iubit 😀 cine stie pe ce blog il revezi curand 😀
Iulia Radu zice: Octombrie 18, 2012 la 11:25 Nu, din păcate, nu este al meu… Ar fi chiar drăguţ să îl vedem pe alt blog… 🙂
Lulu zice: Octombrie 18, 2012 la 11:29 da, daca se intampla minunea sa-l vezi pe alt blog, anunta-ma te rog 😀
Spunsieu zice: Octombrie 17, 2012 la 11:30 Răspunde ce locsor bun si ferit si-a gasit, un pisoi tare simpatic!
Larisa zice: Octombrie 17, 2012 la 15:13 Răspunde ce simpatic este!!! Ador pisicutele. as vrea sa-mi iau si eu una dar am un catel si nu stiu cum s-ar intelege.
Iulia Radu zice: Octombrie 18, 2012 la 11:18 Răspunde Şi eu sunt în aceeaşi situaţie, dar sper că într-o zi o să am o casă cu o grădină mare şi o să rezolv problema… 😉
CARMEN zice: Octombrie 17, 2012 la 21:45 Răspunde oh vaaaai! pare trist acolo singurel în tufisul rece. L-as adopta eu… Un scump!
Iulia Radu zice: Octombrie 18, 2012 la 11:17 Răspunde Era rătăcit într-o curte… sper să îşi fi găsit stăpân!
CipBtRO zice: Octombrie 18, 2012 la 22:44 Răspunde E bine ca a reusit sa iasa dintre crengile alea! 🙂
Iulia Radu zice: Octombrie 24, 2012 la 23:43 Răspunde Eu chiar îmi făceam griji că nu va reuşi, dar s-a descurcat!
Am si eu doi acasa. Un motan si o pisica. Toata ziua imi miauna ca vor de mancare :)) chiar si dupa ce mananca.
Ce scump e. Poate isi gaseste un stapan…
sunt in procesul de gandire daca sa-mi iau sau nu un pisoi… 🙂 este foarte frumos cel din fotografii si parca l-as vrea pe el 😀
Eu l-am văzut într-o singură zi… apoi a dispărut… Sper că şi-a găsit un stăpân, că era tare drăgălaş…
aaa, credeam ca este al tau 🙂 si eu sper ca si-a gasit o casuta unde sa fie iubit 😀 cine stie pe ce blog il revezi curand 😀
Nu, din păcate, nu este al meu… Ar fi chiar drăguţ să îl vedem pe alt blog… 🙂
da, daca se intampla minunea sa-l vezi pe alt blog, anunta-ma te rog 😀
OK! Aşa am să fac!!! 🙂
ce locsor bun si ferit si-a gasit, un pisoi tare simpatic!
Imagini pline de culorile toamnei !
O zi frumoasa!
Dragul de el!
ce simpatic este!!! Ador pisicutele. as vrea sa-mi iau si eu una dar am un catel si nu stiu cum s-ar intelege.
Şi eu sunt în aceeaşi situaţie, dar sper că într-o zi o să am o casă cu o grădină mare şi o să rezolv problema… 😉
oh vaaaai! pare trist acolo singurel în tufisul rece. L-as adopta eu… Un scump!
Era rătăcit într-o curte… sper să îşi fi găsit stăpân!
Of saracul. e cat o frunza de toamna.
Mic şi neajutorat… 😦
E bine ca a reusit sa iasa dintre crengile alea! 🙂
Eu chiar îmi făceam griji că nu va reuşi, dar s-a descurcat!
frumoasa pisica :X
Aşa este… şi jucăuşă…