Învăţământul românesc… Încotro?


Acesta este un articol de pe un site clujean, www.presalocala.com, pe care l-am primit, pe mail în urmă cu câteva luni… Am fost în mare dilemă dacă să-l public aici sau nu (am ceva dileme în ultima vreme)… şi iată că în cele din urmă m-am hotărât… 

Titularizare 2012 – Decât profesor, mai bine… NU!

Florin Moldovan

De 5 ani încoace am fost profesor de română la 7 școli din oraș și de la țară. De 5 ani încoace mă gândesc să mă las. Am fost ca acei fumători înrăiți, care știu că țigara îi distruge, îi îmbolnăvește, dar, cu toate că sunt conștienți că le face rău, continuă să fumeze și să găsească o oarecare plăcere maladivă în asta.

După o facultate de Litere de 4 ani, cu peste 10 examene pe sesiune, după o licență pe Nichita Stănescu și un master în lingvistică încheiat cu o disertație pe poetică lingvistică aplicată pe opera aceluiași mare scriitor, după cursuri de didactică în care am fost învățat cum să predau doar unei clase ideale, m-am trezit la o catedră cu un catalog în mână, în fața unor elevi ce credeau că Nichita e o femeie care face circ la tv și că eu sunt un clovn care trebuie să îi distreze pe ei, de care ei trebuie să se distreze în circul din clasă.

Profesorul de astăzi nu mai are absolut niciun statut. Elevii știu cu cât e remunerat cel de la catedră. Unii mi-au spus în față că ei pentru un asemenea salariu derizoriu nu s-ar da jos din pat să vină măcar până la școală… ,,ce să mai și predea la toți nebunii…!”. Și de aici cred că pleacă totul. Dacă stăm să ne gândim, care sunt profesiile ce oferă practicantului un statut social de rang înalt, care te fac să fii bine văzut și respectat? Cele bine plătite. Cu cât o meserie oferă un câștig bănesc mai mare, cu atât sporește și respectul de care se bucură titularul ei. Profesorii câștigă puțin, fapt bine cunoscut, ceea ce le conferă și puțin respect. Puținul respect din partea societății se traduce prin ignorarea lor temeinică și sistematică atunci când vine vorba de orice. Puținul respect din partea superiorilor ierarhici, prin desconsiderare. (Au fost directoare care mi-au spus în prima zi de școală că dacă nu îmi convine salariul din învățământ să mă duc repede, că angajează barman în barul de la colț, nu cumva să pierd postul!) Puținul respect de care se ,,bucură” profesorii din partea elevilor se traduce de multe ori prin batjocură, zeflemisire, miștocăreală, atacuri verbale și – uneori – fizice. Elevul de mijloc din ziua de azi (nu vorbesc despre puținii elevi care au bun-simț și vin la școală pentru ca să învețe), elevul mediu, de rând, nu olimpicul, premiantul sau ,,tocilarul”, vine la școală ca la film. Mănâncă popcorn, scuipă semințe și se așteaptă să se distreze copios de prestația fraierul de la catedră, care e pus acolo pentru deliciul publicului școlar. Ei îi observă actorului-profesor de ,,stand up comedy” orice fel de ,,defect”, pe care îl caricaturizează apoi în tușe groase și lipsite de bun simț, câteodată pe la spate, alteori pe față, spre încântarea profesorului ce trebuie să înghită în sec și să se facă că nu aude și nu vede. Fiindcă, dacă se enervează, audiența se bucură și-și dă silința de a-l scoate din minți, pentru sporirea distracției minților luminate din bănci. Dacă le întoarce vorba batjocoritoare, profesorul este acuzat imediat de jignirea elevului și e sancționat aspru. Dacă raportează mai departe, la diriginte sau director, incidentele sau injuriile, riscă inspecții doveditoare și sancțiuni ulterioare. Fiindcă de tot ce se întâmplă într-o școală, întotdeauna, profesorul este de vină! Dacă elevul nu vine la școală, profesorul este de vină, nu a făcut ora destul de atractivă pentru a-l determina pe bietul elev să se trezească dimineața și să ia drumul școlii. Așadar, profesorul riscă sancțiuni. Dacă elevul vine la școală dar nu învață, din nou vina profesorului, că nu îl determină prin măsuri ,,specifice” să învețe, că nu își impune voința, că nu a predat cum trebuie, ș.a.m.d. Din nou, posibile sancțiuni! Dacă elevul vine la școală și înjură profesorul, își bate colegii, scuipă, distruge, urlă în oră și face ca toți dracii, din nou, e vina profesorului că nu știe să se impună, să controleze clasa. Sancțiuni din nou, sancțiuni! Dacă elevul de la țară plonjează nevinovat în haznaua din curte, profesorul este vinovat, dacă îl doare măseaua sau capul, dacă în curtea școlii e soare sau plouă, dacă e zi sau e noapte, dacă găinile vecine curții școlii cotcodăcesc prea tare sau nu se ouă, profesorul e vinovat și trebuie neapărat sancționat!

În învățământul românesc elevul are numai drepturi, iar profesorul numai obligații. Și, cum nu îți poți duce la bună îndeplinire obligațiile fără a te bucura de anumite drepturi care să îți faciliteze exercitarea îndatoririlor, rezultă că elevii au numai drepturi iar profesorii numai vinovățiile de a nu-și putea îndeplini exemplar obligațiile. Am întrebat la un moment dat o doamnă directoare, dacă elevii au atâtea drepturi, inclusiv dreptul de a ne insulta fără a fi exmatriculați (fiindcă nu mai e permisă exmatricularea, sunt obligatorii 10 clase), dreptul de a trece clasa fără să învețe nimic (fiindcă elevul e trecut pe bază de ochi frumoși pentru a nu se descompleta efectivele claselor, și așa reduse), și toate drepturi imaginabile și inimaginabile, cu bun-simț sau lipsite de orice fel de măsură și bun-simț, atunci, totuși, noi, ca profesori, ce drepturi avem? Și răspunsul a fost sec: ,,Voi aveți dreptul de a vă face treaba exemplar, Florine!” Ei bine, pe salariul în miniatură pe care mi-l scuipă pe card școala românească lună de lună, eu renunț a-mi mai exercita acest drept!

Unui profesor i se cere să dea din el totul, pe lângă cele 4-5 ore de la școală se cer nenumărate ore din zi și din noapte de pregătire temeinică a lecțiilor, a evaluărilor, pentru corectarea lucrărilor și întocmirea vastelor și marilor consumatoare de timp maculaturi școlare, planuri de lecții, planificări anuale, semestriale, calendaristice, pe unități de învățare, pe lună și pe soare. Cadrul didactic trebuie să fie zilnic actor pe o scenă, să ofere o prestație în același timp și doctă și atractivă, iar la finalul spectacolului, primește de la spectatori, nu aplauze și ovații, ci priviri arogante și sfidătoare, aplauzele pot fi înlocuite cu bătăi de pumni în bancă iar ovațiile cu înjurături de mamă. Când ajungi acasă, după câteva ore de școală, tumultul clasei îți mai răsună încă câteva ore în urechea minții. Te culci epuizat și auzi reverberate în somn larma și invectivele de peste zi.

Și pentru toate acestea, primești 7-800 de lei pe card și o postură socială ingrată de profesor, pentru care doar cei mai în vârstă, trecuți prin școala comunistă, te mai respectă, restul, mai tineri, te consideră doar un pierde-vară, ce lucrează 18 ore pe săptămâna, iar vara freacă menta, un incapabil ce altceva mai bun nu poate să facă în viață, decât să se dea profesor!

Ei bine, eu pot mai mult de-atât! Refuz să îmi mai irosesc gândirea și talentul cu oameni care nu au nevoie și nu știu să aprecieze munca și eforturile mele de a le lumina mintea! Mâine e examen de titularizare. De 5 ani, în fiecare an mă gândesc să mă las și de fiecare dată continui. De data asta însă nu voi mai merge. Să predea la clasă Boc și Băsescu pe salariile neînsemnate – 25%! Să predea toți miniștrii învățământului postdecembriști, care au distrus acest sistem! Să predea ei după proasta programă ,,care este”, după proastele manuale alternative ,,care nu este”, după legea și regulamentele din învățământ ,,care este tâmpite”, motiv pentru care școala românească scoate – și oameni deștepți, de obicei autodidacți, dar și mulți tâmpiți!

Refuz să mai duc în spate neplătit sistemul public de învățământ, să fac muncă voluntară la școală în folosul unei comunități care nu-i vede folosul și însemnătatea. Învățământul românesc e un sistem ruinat ce scoate minți ruinate… sau tâmpite (după cum spunea ,,intelectualul” nostru președinte ce tocmai a primit un vot de blam de la 7 milioane și-un pic de români). Dar adevărații tâmpiți nu sunt cei scoși de școală, ci aceia care generează sistemul, adevărații tâmpiți sunt cei de la vârf! Peștele de la cap se-mpute iar eu m-am săturat să lucrez într-un pește împuțit! Decât profesor, mai bine…nu!

Sursa

7 gânduri despre &8222;Învăţământul românesc… Încotro?&8221;

  1. Rudolph Aspirant zice:

    Pai cel mai important si educativ lucru pe care puteai sa-l spui totusi ca sa avem si noi, publicul cititor curios, un posibil beneficiu, ar fi ce job poti face cu pregatirea pe care o ai despre poezia lui Nichita Stanescu ? Ca sunt atatia oameni cu calificari/licente pe meserii destul de la fel de serioase ca si acela de a fi educator care au dificultati sa-si gaseasca joburi in clipa asta nu numai in Ro dar si in multe alte parti, si se fac si ei ce pot asa, comisi voiajori sau dame de PR. Adica atunci cand oi gasi tu jobul ala care sa te plateasca pe tine 800 Euro (in loc de 800 Lei) necesari pe luna pt a intretine o familie cu 1-2 copii in UE bazat pe licenta + experienta ta, vino si ne zice, ca sa nu murim prosti, nu numai cei din Romania, dar si aia din Grecia si America Latina, plus sunt sincer sigur chiar si un nr crescut de tineret pe UE ar fi ff curiosi sa afle.

    Adica NU ma luam de licenta pe Nichita Stanescu, mai ales ca are si o componenta dificila pe lingvistica, si asta ai pute-o translata in ceva posibil util pt vreo aplicatie de I-phone la un moment dat…numai ca fiind deja lucrare de licenta, a intrat in patrimoniul public international, si daca aveai in ea vreo idee interesanta, gata, ai pierdut-o deja, a luat-o altul de pe Internet sau de unde o fi gasit-o, si a si inaintat patentul pt aplicatia respectiva in beneficiu desigur atat de public larg la nivel de entertainment + educatie, dar si cu ceva venituri in buzunarul lui..pt ca asta e soarta academismului facut total din altruism + total voluntar pe gratis zilele astea…zic asta pt ca nici eu nu sunt vreun mare intreprinzator, ba chiar sunt total lipsit de vreo creativitate reala in absolut nimica, numai ca la mine NU a fost din cauz aprofesorilor mei, tine de mediocritatea mea proprie, si recunosc cu mama pe inima ca si eu ma duceam la clase uneori ca la teatru, numai ca mie uneori chiar mi se facea mila de profesorii mei cum efectiv se chinuiau acolo zi de zi in mod sisific atat pt mine cat si pt altii efectiv total degeaba…adica eu totusi nu am incurajat bataia de joc de profesor, dar pe de alta parte mi-am tinut gura cand altii din jurul meu isi bateau joc de ei, pt ca pur si simplu nu voiam sa intru in colimatorul nimanui, efectiv din lasitate egoista.

    Eu chiar am incorporat anumite elemente de tinuta de la profesorii mei ca role-model profesional si pt mine asa la diverse joburi ulterior, chiar daca nu am devenit educator (pt ca mi-am dat seama din clasa a 2-a ca eu daca voi deveni educator as risca sa fac boli psihosomatice in mai putin de 6 luni, pt ca pur si simplu nu as fi in stare de o asemenea raspundere fata de copii reali de semeni oameni, oricat de mediocri ar fi ei + efectiv nu as fi avut rabdarea/anduranta necesara).

    Ce imi pare efectiv ff RAU in ultima vreme e ca efectiv tot ce am incorporat ca posibil role-model de tinuta personala de l afostii mei profesori pur si simplu NU mai e aplicabil, efectiv NU e aplicabil daca vrei aia 800 de Euro pe luna, nu mai mult, ci e aplicabil CEL MULT daca stai la 800 de Lei pe luna, chiar si daca nu lucrezi in invatamant + si daca ai noroc sa ai ochi chiar frumosi, ca altfel nu prea ies nici aia. Mie imi pare bine ca nu am intentia si nici sansa deosebit de mare sa trebuiasca sa fiu eu raspunzator pt o familie cu copii minori, efectiv am ajuns sa ma bucur de niste tampenii, de ex ma bucur ca nu m-am nascut de sex feminin, ma bucur ca nu voi avea raspunderea unor copii, ma bucur ca nu o am nici cu poezia si nici cu tenditele altruiste de a educa lumea…efectiv niste tampenii, dar asta e. Noroc ca-mi face chiar placere (de la mama Natura) sa sug p…si uneori chiar sa ling pantofi ca altceva nu prea ling decat doar daca intr-adevar sunt indragostit de persoana respectiva si e o relatie total off serviciu, ca altfel muream de foame…sorry daca te-am socat, mi-am permis asta doar pt ca ai zis ca te-ai lasat de invatamant pt ca eu nu mi-as fi permis sa zic asta in fata vreunui fost profesor al meu. Dar efectiv uite, si tu ti-ai permis sa iti reversi of-ul pe blog, asa ca mi-am permis si eu sa imi zic of-ul intr-un comentariu. Si in jobul meu conteaza si ce varsta ai, atat pe creier cat si cronologic…noroc ca sunt inca imatur pe creier si se mai balanseaza cu varsta cronologica la nivel de echilibru cat de cat inca o vreme.

    • Rudolph Aspirant zice:

      Aoleu ! Sorry ! Efectiv NU mi-am dat seama ca esti de sex feminin. Pur si simplu am crezut ca esti barbat. Eu am si ADHD, nici nu m-am uitat la header-ul blogului, am ajuns aici dand click asa total la intamplare, am intrat direct in text, din care am citit asa la nivel de idei principale fara sa fiu prea atent decat mai mult asa la cifre si la cuvintele cheiei, si pur si simplu am vazut poza aluia din articol si poza aluia care a dat like la sfarsit, si credeam ca esti si tu barbat. Altfel zau, pe bune, NU mi-as fi permis niciodata. Efectiv, SORRY. Adica nu ca as face discriminare pe baze de discutie legata de chestii profesionale, dar efectiv acest comentariu chiar era un fel de of de-al meu personal, si eu oi face comentarii lungi sau off-topic, dar totusi de obicei nu imi permit asa de des sa zic of-uri personale, si in nici un caz nu fac asa ceva nici in real life fata de femei, adica efectiv NU doresc sa le incarc cu of-urile mele…chiar daca o suna aiurea, sau posibil discriminator, etc. SORRY. Nici nu e nevoie sa raspunzi la intrebarea de la inceput, sau la nimica, poti sa si stergi comentariul, (inclusiv pe asta), e total OK.

      E ciudat…efectiv am mai avut aceasta tendinat de scapare o data fata de o persoana feminina, si a fost tot fata de cineva de profesie educator de copii de nivel liceu…mda, cam asta e creierul meu si acuma cand ma simt obosit sau ingrijorat de ceva, nu cred ca am mai progresat la creier de la liceu prea mult pana acuma.

      • Iulia Radu zice:

        Si…parca ai mai intrat pe blogul meu de cateva ori… :)) era specificat si la inceput ca acest articol nu imi apartine… Eu doar am vrut sa vada si altii frustrarea unora care trec prin invatamant. Eu, deocamdata am ramas si predau matematica si informatica. Si… deocamdata nu voi pleca. Asta mi-am dorit sa fac si asta fac acum.

  2. ideisiidei zice:

    Eu nu sunt in nicio privinta de acord cu afirmatiile din articolul postat. Critici pana la un moment dat, dar cu solutii (bune sau proaste) mai vii?

      • ideisiidei zice:

        Niciodata, dar niciodata nu este o solutie sa renunti. Renunti la visele tale, la tine, la sensul ultimilor 10 – 15 ani. Gasesti o solutie pana la urma. Da, majoritatea elevilor romani sunt o problema in prezent. Exista scoli oriunde in lumea asta, unde sa-si implineasca vocatia.

      • Iulia Radu zice:

        Si de aceasta data ai dreptate… Eu doar am vrut sa arat lumii motivele pentru care unii profesori aleg sa plece din sistem. A fost un vis pe care acest om l-a trait, iar apoi s-a trezit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s