Câteva rânduri din acest articol au fost conţinutul unui „spam” primit acum câteva zile pe blog. Mi s-au părut interesante, aşa că am dat o căutare şi am găsit blogul lui Daniel Mitre, doipedoi.com.
Planurile mele sunt realizabile…
January 29th, 2013 scris de Daniel M.
Îmi mut bufniţele de la fereastă şi privesc în gol. Aştept să mă inviţi la cafele şi mă gândesc cu ce să te surprind azi. Ești ceea ce iubesc, sunt ceea ce ofer.
Cu tine vreau să reclădesc din temelii totul. Până și îndoielile. În timp și așteptând. Te pot aștepta o viață întreagă dacă ăsta este testul pentru mine. Iubesc doar o singură dată. Profund și cu tot altruismul necesar.
Visez la o lume a noastră înconjurată de oameni speciali, de slăbiciuni ascunse și senzații pe care le vreau doar pentru noi.
Cine mă iubește îmi arată asta. Pe cine iubesc eu poate nu. Ți-ai explorat săbiciunea vreodată? Că eu vreau să încerc.
Planurile mele sunt realizabile. Îmi oferi îndoială și fericire. La pachet cu ce ești și ce vrei de la mine. Dacă am acceptat să te iubesc așa cum ești înseamnă că… ce vede lumea negativ eu înțeleg. Tu înțelegi ce e cu tine? Sau ce vrei?
M-ai întrebat ce vreau de la viață dar mi-ai acoperit buzele. Și oare ce îmi doresc mai intens decât ce spun în gura mare că vreau? Liniște și focuri mistuitoare. Din inimă.
Am momente în care vreau să fiu răsfățat și apreciat. Sau mai mult răsfățat. Orice mă agită ziua vreau să am seara alinare. De la tine. În cel mai simplu mod. Te-ai gândit că poți face pe cineva fericit? Pe mine. Uneori să păstrezi un om aproape de tine, trebuie doar să îi arăți că există. Sunt stiluri bizare, sentimente bizare și căi bizare de acceptare. Eu te-am acceptat așa cum ești. Demult! Tu? Te-ai acceptat?
Mi-ai arătat că se poate. Că eu cel mai rece om de pe pământ pot să iubesc. În felul meu ciudat, mi-ai îndeplinit aproape toate dorințele. Anul ăsta vreau să învățăm să fim fericiți. Noi.
Eu știu ce-mi doresc, știu ce și cum iubesc, îmi cunosc inima și poate mintea.
Iulia Radu 