Dr. Meredith Grey: Ne-am maturizat. Când s-a întâmplat? Ce putem face să oprim acest proces?
Dr. Meredith Grey: Sentimentul de vinovăţie nu apare de unul singur, ci împreună cu prietenii lui, neîncrederea şi nesiguranţa.
Dr. Derek Sheperd (către Addison): Dacă diavolul ar putea lua o formă umană, te-ar alege pe tine.
Dr. Meredith Grey: Un meci bun de baschet ne poate ţine cu sufletul la gură. Jocurile sportive sunt încununate de glorie, dar necesită şi foarte mult antrenament şi sacrificiu. Mai sunt şi jocurile solitare. Jocurile pe care le practicăm singuri. Jocurile sociale, jocurile de memorie. Cu ajutorul lor timpul trece mai repede, iar viaţa devine mult mai interesantă. sursa foto
Dr. Meredith Grey: După cum am mai spus, au loc şi dispariţii. Durerile pier. Sângele se opreşte să mai curgă, iar oamenii, oamenii dispar şi ei. Mai am multe de spus, mult mai multe, dar… am dispărut.
Dr. Derek Sheperd: Patru surori – Patru surori! Nici măcar un frate; şi te miri de ce nu sun mai des acasă.
Mark: Pentru a obţine postul de şef al secţiei de chirurgie trebuie să te lupţi ca un bărbat.
Dr. Addison Montgomery-Sheperd: Voi lupta ca o femeie: îi las să se omoare între ei.
Dr. Meredith Grey: Ne place sau nu, minciunile întotdeauna ies la iveală. Oricât de mult am încerca să ignorăm sau să negăm acest lucru. Dar, iată adevărul despre adevăr: Doare. De aceea minţim.
Dr. Meredith Grey: Poate ne place suferinţa. Suntem conectaţi la ea. Fără ea, nu ştiu, poate nu am trăi cu adevărat. Cum se spune…. De ce oare mă tot lovesc cu un ciocan? Deoarece senzaţia pe care o simt când mă opresc este extraodinară.
Dr. Meredith Grey: Adevărul este că nu cunosc pe nimeni care să nu fie bântuit de ceva… sau cineva. În zadar încercăm să îndepărtăm durerea cu bisturiul sau să o ascundem într-un dulap. Singura soluţie pentru a scăpa de fantomele trecutului este să o luăm de la capăt.
Dr. Meredith Grey: Oamenii uită cât de important este să te eliberezi de secrete. Fie că sunt bune sau rele, acestea ies la suprafaţă, fără voia noastră. Este minunat când nu mai trebuie să te ascunzi in spatele lor. Secretele îţi dau senzaţia că deţii controlul… dar nu este aşa.
Dr. George O’Malley (după ce a rămas blocat în lift, citeşte instrucţiunile afişate pentru situaţii de urgenţă): În caz că liftul se opreşte, nu intraţi în panică. Apăsaţi butonul pe care scrie alarmă, pentru a chema ajutoare. (Către Alex.) Dacă nu vor să intrăm în panică, de ce au scris pe buton „alarmă”?
Dr. Miranda Grey: La un moment dat, trebuie să iei o hotărâre. Liniile imaginare nu ţin oamenii la distanţă, dimpotrivă, te îngrădesc pe tine. Vieţile noastre sunt complicate, aşa suntem clădiţi. Ceea ce vreau să spun este că îţi poţi irosi viaţa, construind un zid între tine şi ceilalţi, sau îţi poţi trăi viaţa alături de ceilalţi.
Dr. Isobel „Izzie” Stevens: Nu trebuie să îţi scrii jurământul de nuntă în palmă. Când ajungi în faţa altarului, vorbeşte din inimă.
Dr. Cristina Yang: Izzie, inima este un organ. Ea pompează sângele şi se mai blochează din când în când. Nu poate vorbi, nu are buze. O să îmi placă să fiu căsătorită, doar partea cu nunta mi se pare ridicolă.
Dr. Alex Karev: Întotdeauna le spun adevărul pacienţilor mei. Este ceea ce mă caracterizează, însă nu cred că acest lucru mă face un medic impasibil. Ceilalţi colegi incearcă să le dea speranţe pacienţilor care nu se vor vindeca niciodată. Poate sunt un nenorocit, un ticălos sau un parazit aşa cum spun toţi, dar cel puţin nu îi mint. Este singurul lucru pe care nu-l fac.
Dr. Meredith Grey: Există şapte păcate de moarte. Le ştim pe cele mai grave… lăcomia, mândria, desfrânarea. Păcatul despre care nu auzim prea des este mânia. Poate din cauza faptului că acesta nu este la fel de grav, şi ne gândim că îl putem controla? Eu cred că îi oferim prea puţină importanţă, el fiind mult mai periculos decât ne imaginăm. La urma urmei este unul dintre cele şapte păcate de moarte.
Dr. Meredith Grey: Superstiţia se află la graniţa dintre ceea ce putem controla şi ceea ce nu putem controla. Atunci când găseşti o monedă pe jos, o ridici, şi toată ziua ai noroc. Cine nu îşi doreşte să fie norocos? Ne bazăm pe superstiţii, pentru că suntem suficient de inteligenţi pentru a realiza că nu deţinem adevărul absolut, şi că viaţa te poate duce pe căi nebănuite.