Adevărul despre cărţi şi lectură

Ce sunt cărţile?  Sunt  uşi vechi, ori noi,  deschise de curioşi, nevolnici, sentimentali, copii, bătrâni. Am deschis prima mea uşă timid, neştiid dacă ceea ce ascunde îmi va plăcea sau nu. Însă, înainte de a o face, am întrebat-o pe mama de ce trebuie să citesc, iar răspunsul sec m-a făcut să ezit, aşa că am înfrânat orice dorinţă de a o face. Mi-a spus că o carte îmbogăţeşte vocabularul,ori că imaginaţia mea va fi mult mai prolifică, ajută orizontul cunoştinţelor „să crească mare’’, însă asta nu m-a determinat să citesc.

Adevărul despre lectură e altul. Şi acum, deşi au trecut aproape zece ani, am acelaşi sentiment neplăcut asupra motivelor înşirate în grabă de ea. Nu pot să neg că cititul nu dezvoltă toate cele de mai sus, însă mi-am creat treptat motivele mele:

1. Lectura activează „sistemul limbajului”: prin lectură sunt activate, totodată, zonele folosite de creier pentru limbaj astfel, cititorii devin conştienţi de sunetele pronunţate, permiţând stabilirea unor legături între sistemul vizual şi sistemul limbajului, între literele scrise şi sunete.

2. „O carte adevărată nu este una pe care o citim, ci una care ne citeşte” : Credeţi in hazard? Nu? Atunci ar trebui. Fie că am ales eu cartea, sau ea m-a ales pe mine, luaţi-o cum vreţi, am avut deseori senzaţia plăcută că autorul îmi vorbeşte mie, şi nu altcuiva. Aceste cărţi mă şi ne ajută să ne găsim eul, spiritul, conştiinţa. Citind ne descoperim pe noi.

3.Înveţi să iubeşti: nu vorbesc neapărat de bestseller-uri romantice dincolo de graniţele inimaginabilului, aproape imposibil de crezut, ci de idile iscate timid în paginile romanelor anonime. În astfel de romane nu urmăreşti idile imposibil, finalizate tipic sub clar de lună, ori răsăritul la malul mării ci orice altceva. Am învăţat că dragosteaapare acolo unde nu te aştepţi, că atunci cand speranţa moare, sau nici nu a existat, un suflet  drăguţ e răsplătit cu o iubire adevăarată, şi zic eu , mai plauzibilă.

4. „Există două tipuri de cititori: cei care citesc ca să-și amintească și cei care citesc ca să uite” : în oricare situaţie te-ai afla, te bucuri de efectul terapeutic al lecturii. Sună pompos, dar funcţioneaza de fiecare dată, aşa că deseori citesc pentru a evada din realitatea cotidiană, obositore, pentru a visa cu ochii deschiși, pentru a uita ori pentru a retrăi vremuri bune .

5.Sunt prieteni mereu la îndemână: fie că sunt audiobook-uri, fie că sunt pe tabletă sau clasice, sunt mereu acolo când ai nevoie de un sfat. Iar dacă eşti puţin mai perspicace, nu o să dureze mult până ai să-l descoperi.

6.Sunt urne pline cu amintiri:arta se naşte din durere, rareori din fericire. Citind descoperi povestea autorului, redată prin personaje bine alese. Cunoşti durerea unei epoci marcate de un anume morav. A scrie e un act de dăruire totală(Ioana Postelnicu) iar prin lectura unei astfel de confesiuni iei parte la drama unui creator, chiar dacă nu e atât de evident pe cât ai spera.

                  Citind, trăieşti, aşa cum trăind, continui să citeşti. Indiferent ce cărţi preferi, cănd şi cum alegi să le citeşti , înseamnă să trăieşti de 1001 ori, să visezi de două ori mai mult, să respiri în tandem cu mari eroi. A citi înseamnă să te bucuri de ceea ce încă nu ai, sau să apreciezi ce dejaai.

Scris de Andreea D. de la Bibliocarti.com

Dacă ți-a plăcut acest articol, distribuie-l pe rețelele sociale! Mulțumim!