La marginea pantei abrupte…


Să fie melancolie, liniște, relaxare, meditație… Hai la munte, sus, sus, sus…

Iubesc marea, dar nu pot compara, în niciun fel sentimentele pe care mi le oferă atât marea cât și muntele. Să fie emoție, dragoste, curaj, ambiție, adrenalină… ce devin la finalul unei zile de explorare, doar amintire… Amintirea unor momente ce rămân în suflet, precum multe altele, dar a căror intensitate și profunzime, nu îmi permit acum să le pot descrie în simple cuvinte.

De altfel, îmi e teamă că ce aș putea scrie sau cum aș descrie, mai de grabă, muntele, ar fi prea puțin pentru ceea ce ne oferă…

Mai bine, mai postez câteva fotografii, din ultima plimbare, de la munte, de la Predeal, din zona Cabana Trei Brazi-Cabana Poiana Secuilor și las imaginile să vorbească. De când pasiunea asta, cu fotografia, se intensifică în sufletul meu, parcă îmi e din ce în ce mai greu să scriu aici pe blog…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s