Da, ştiu! E ciudat! Dar am o mie de sentimente, de trăiri, de gânduri. Îmi e teamă să le aştern într-un articol. Îmi e teamă că această stare se va instala în permanenţă şi nu voi mai avea curajul să scriu.
Nici eu nu înţeleg, prea clar, ce se întâmplă…
Timpul rulează cu mare viteză, iar noi, rămânem, în urma lui, ca frunzele ce cad, într-o zi, rece, de noiembrie. Cu toate astea, îmi şopteşte, în goana lui, să am RĂBDARE!
Aş vrea să scriu şi totuşi mi-e teamă. Mi-e teamă de acest amalgam de sentimente, ce ar putea influenţa, subiectele articolelor.
Promit, în tăcere, să am răbdare şi că voi încerca să-mi recapăt curajul.
„Şi râd de teama mea, cum am râs întotdeauna când mi-a fost frică.” – Octavian Paler
Reclame
Scrie tot ce simti. La final, Tu alegi ce vrei sa impartasesti cu noi si ce pastrezi pentru tine. Daruieste-ne sentimentele, emotiile si trairile tale. Doar asa vom invata lectii pe care sa le folosim in experientele urmatoare.
Daruieste-ne. Noi primim 🙂
Sa nu-ti fie teama. De nimeni, de nimic, niciodata.
Priveste-te, simte-te, asculta-te si o sa te vezi/simti/auzi/…
Te pup cu drag.
🙂 Chiar aşa fac… scriu… dar deocamdată, fără a posta.. 🙂
Mulţumesc mult pentru cuvintele tale!
Trec cam prin aceleasi stari ! Doar ca dezamagirea e pe primul loc. Am reusit sa scriu ceva.
Stii ce ? Mi-am dat seama ca atunci cand crezi ca nu stii ce sa scri ies cele mai frumoase si sensibile postari !
hey, Iulia! Oamenii nu au cum sa judece sentimentele, gandurile si trairile celorlalti. Toti suntem diferiti, de aceea iti multumim ca esti curajoasa pentru noi sa ne impartasesti din autenticitatea ta.