Da, ştiu! E ciudat! Dar am o mie de sentimente, de trăiri, de gânduri. Îmi e teamă să le aştern într-un articol. Îmi e teamă că această stare se va instala în permanenţă şi nu voi mai avea curajul să scriu.
Nici eu nu înţeleg, prea clar, ce se întâmplă…
Timpul rulează cu mare viteză, iar noi, rămânem, în urma lui, ca frunzele ce cad, într-o zi, rece, de noiembrie. Cu toate astea, îmi şopteşte, în goana lui, să am RĂBDARE!
Aş vrea să scriu şi totuşi mi-e teamă. Mi-e teamă de acest amalgam de sentimente, ce ar putea influenţa, subiectele articolelor.
Promit, în tăcere, să am răbdare şi că voi încerca să-mi recapăt curajul.