Am făcut un pact cu Timpul. Nu ne mai vorbim. Fiecare își vede de treaba lui. Încercăm să ne ignorăm reciproc. El a promis că nu va lăsa să se vadă când voi trece prin el. Toate acestea cu condiția ca eu… să uit… că el trece… Că nu îmi voi raporta acțiunile, dorințele, visele, existența, la Timp.
Mă lasă să trăiesc în visare, să trăiesc cu iluzia veșniciei…
2 răspunsuri la „Pact cu Timpul”
-
Ai grija, Timpul are reputatie de trisor. 🙂
-
Așa este! Dar am să încerc să profit, atât cât îmi va fi bine…
-