Alergăm după bani toată viața… Muncim, ne zbatem, ne stresăm și ajungem să trecem prin timp, fără a mai prețui puținele clipe de fericire. Mergem pe stradă cu capele plecate, fiind prea „apăsați” de griji și uităm de cele mai multe ori să ridicăm privirea spre cer, doar pentru a ne bucura că îl putem vedea.
Lăsăm cuvintele să ne afecteze, în loc să le folosim pentru alinare sau pentru a-i face pe cei din jur să zâmbească.
Ar fi mai simplu și mai ușor să alegem doar momente frumoase, zâmbetele sincere și simplitatea… Dar nu reușim întotdeauna…
Suntem supuși încercărilor pentru a învăța să facem alegerile potrivite.
Sunt momente, cuvinte, oameni ce își pun amprenta asupra fiecăruia dintre noi, pentru totdeauna.
Ce bine ar fi să putem păstra, în amintire, doar ceea ce ne poate bucura, ridica moralul și ceea ce ne înălță sufletul!
Oricât de mult am încerca să fim actori de comedie, viața tot este o dramă, într-un final!
S-a „reaprins” conexiunea dintre noi. Mi-am amintit de idealurile mele, de dorințele pe care le aveam cândva…
Ajungem la un moment dat, în viață, în punctul în care avem impresia că știm cu adevărat ce ne dorim. Așa simt eu acum și mă întreb cât va dura această stare (mi-ar plăcea să cred asta în fiecare clipă…). Nu avem niciodată tot ce ne dorim cu adevărat, dar important este să credem, să sperăm și să luptăm.
Şi…acum stau şi mă gândesc…el să fie „prinţul” ce trebuie să mă elibereze din trecut? Să mă readucă în prezent? Sau… altcineva o să invadeze vieţile amândurora şi ne va fura ceva… ce cândva era doar al nostru?
