As the sun goes down…


​Zâmbeam… și fredonam versurile melodiei din titlu…

Îmi îndeplineam, cu atâta ușurință, una dintre marile dorințe ale copilăriei.
Priveam soarele, cum apune liniștit, în marea albastră, oferindu-mi un spectacol de culori, ce se cerea a fi imortalizat. Iar gândurile îmi erau departe… atât de departe…

Liniștea aceea, apăsătoare, dar relaxantă, în același timp, nu îmi puteau potolii gândurile.

Peisajul ireal, trezea un munte de speranță, de dorință și încredere într-un viitor minunat, încununat de seninătate și de bucurii.

Eram copleșită de aminitiri, ce mă țineau strâns în ghearele trecutului… Visam încrezătoare la viitor, dar nu mă puteam desprinde de tihna dominantă a prezentului.
Ruptă de tot ceea ce se întâmpla în jurul meu, eram doar eu, soarele și marea. În depărtare, zăream siluetele celor care, urmăreau acest spectacol.
Câte poveşti o fi ascultat marea?!? Câte secrete o fi ascuns soarele, odată cu apunerea sa!?!
Fără a aștepta un răspuns, mi-am amintit că eram acolo cu un scop. Am luat aparatul din nisipul încă fierbinte și am surprins, în prea puține fotografii, apusul mult visat.
Și așa am realizat că sunt momente în viață când apusul, pe lângă liniște, oferă mai multă speranță în viitor, decât orice alt început…

Anunțuri

La marginea pantei abrupte…


Să fie melancolie, liniște, relaxare, meditație… Hai la munte, sus, sus, sus…

Iubesc marea, dar nu pot compara, în niciun fel sentimentele pe care mi le oferă atât marea cât și muntele. Să fie emoție, dragoste, curaj, ambiție, adrenalină… ce devin la finalul unei zile de explorare, doar amintire… Amintirea unor momente ce rămân în suflet, precum multe altele, dar a căror intensitate și profunzime, nu îmi permit acum să le pot descrie în simple cuvinte.

De altfel, îmi e teamă că ce aș putea scrie sau cum aș descrie, mai de grabă, muntele, ar fi prea puțin pentru ceea ce ne oferă…

Mai bine, mai postez câteva fotografii, din ultima plimbare, de la munte, de la Predeal, din zona Cabana Trei Brazi-Cabana Poiana Secuilor și las imaginile să vorbească. De când pasiunea asta, cu fotografia, se intensifică în sufletul meu, parcă îmi e din ce în ce mai greu să scriu aici pe blog…

Miercurea fără cuvinte – Primăvară, timp dorit, bine-ai venit!!!


Desktop1Ideea unei miercuri liniştite a pornit de la Carmen.

P.S.: O primăvară senină şi liniştită tuturor!!!

 

Breaza în fotografie


Mulţi dintre cititorii blogului meu ştiu şi de existenţa blogului dedicat fotografiei, photoiulia.wordpress.com. Sunt foarte pasionată de fotografie, dar mi-aş dori ca fotografia să nu rămână doar o pasiune. Voi scrie într-un alt articol mai multe despre PASIUNEA MEA PENTRU FOTOGRAFIE, acum însă, scopul meu este altul.

Am spus că voi promova oraşul în care locuiesc şi asta am să fac acum, aşa cum ştiu eu, prin FOTOGRAFIE.

Majoritatea fotografiilor le realizez la Breaza. Mai jos este lista cu articolele dedicate oraşului Breaza. Sper să o actualizez cât mai des. Merită „să vă delectaţi” privirea printre fotografii, dar vă invit cu mare drag să veniţi la Breaza (dacă nu aţi fost până acum)!

OVER THE HILLS                        Trees&sunlight                     Window to freedom

CALABREAZA – INTERNATIONAL FOLK FESTIVAL            The sky – Breaza

OLD HOUSE                                   It’s spring                                Sweet November

AUTUMN, AUTUMN               Train                               Country life

January 2012                                THE BEST PAINTER, AUTUMN…                Sunset

MY TOWN, BREAZA              A view from my window                   Last night in my town

Winter sunset                              Snow, snow, snow                        Snow and ice

Sweet November… (la Breaza)


Ieri am schimbat fila calendarului şi am trecut în luna noiembrie… Uitasem că în această lună, calendarul anului 2013, realizat de Centrul Cultural „Ion Manolescu” Breaza îmi oferă o surpriză.

La începutul anului au fost distribuite în instituţiile locale, aceste calendare. Am primit şi eu unul şi am observat că sunt numai fotografii din Breaza. Aşadar am început să-l studiez şi am rămas uimită când am ajuns la luna noiembrie, unde am dat peste o fotografie „by Iulia Radu”. Primul sentiment a fost de bucurie, ba chiar de mândrie, aş putea spune. Apoi am realizat că fotografia a fost decupată, astfel încât nu se vede semnătura (ceea ce mi s-a părut incorect – dar m-a consolat gândul că nu era precizat autorul niciuneia dintre fotografii).

Fotografia a fost preluată de aici, de pe blog, din acest articol, fără ca eu să fi fost anunţată.

Mă încântă faptul să ştiu că, în această lună, în casele multor brezeni, există o fotografie „by Iulia Radu”…

DSC_0144DSC_0142