As the sun goes down…

​Zâmbeam… și fredonam versurile melodiei din titlu…

Îmi îndeplineam, cu atâta ușurință, una dintre marile dorințe ale copilăriei.
Priveam soarele, cum apune liniștit, în marea albastră, oferindu-mi un spectacol de culori, ce se cerea a fi imortalizat. Iar gândurile îmi erau departe… atât de departe…

Liniștea aceea, apăsătoare, dar relaxantă, în același timp, nu îmi puteau potolii gândurile.

Peisajul ireal, trezea un munte de speranță, de dorință și încredere într-un viitor minunat, încununat de seninătate și de bucurii.

Eram copleșită de aminitiri, ce mă țineau strâns în ghearele trecutului… Visam încrezătoare la viitor, dar nu mă puteam desprinde de tihna dominantă a prezentului.
Ruptă de tot ceea ce se întâmpla în jurul meu, eram doar eu, soarele și marea. În depărtare, zăream siluetele celor care, urmăreau acest spectacol.
Câte poveşti o fi ascultat marea?!? Câte secrete o fi ascuns soarele, odată cu apunerea sa!?!
Fără a aștepta un răspuns, mi-am amintit că eram acolo cu un scop. Am luat aparatul din nisipul încă fierbinte și am surprins, în prea puține fotografii, apusul mult visat.
Și așa am realizat că sunt momente în viață când apusul, pe lângă liniște, oferă mai multă speranță în viitor, decât orice alt început…

Miercurea fără cuvinte – Ceaţă pe dealuri, la Breaza

 

Ideea unei miercuri liniştite a pornit de la Carmen.

Miercurea fără cuvinte – SOARELE

Ideea unei miercuri liniştite a pornit de la Carmen.

Miercurea fără cuvinte – Sunshine

Ideea unei miercuri liniştite a pornit de la Carmen.

 

Miercurea fără cuvinte – Luptă între nori şi soare

 

Ideea unei miercuri liniştite a pornit de la Carmen.

Azi… soarele îmi luminează ziua…

Dacă ieri soarele mi-a lipsit (mă refer la acest articol)… azi soarele s-a gândit să mă însenineze şi să mă înveselească.

Soarele din această dimineaţă a fost, spuma din ceaşca de cafea, înveselindu-mă şi mai mult. De curând am atins un sfert de secol în această viaţă. Pare cam ireal pentru mine, dar ca să nu trec în sfera imaginarului, totuşi m-am tot gândit la realizările mele din aceşti 25 de ani. Am constatat că nu sunt chiar puţine, dar întotdeauna e loc de şi mai bine. Cu

toate acestea dacă altă dată spuneam că „viaţa e grea şi complicată”, AZI, soarele e cel care îmi zâmbeşte şi îmi şopteşte că nu e chiar aşa, amintindu-mi să respect pactul meu cu viaţa şi anume să mă bucur de fiecare clipă, de fiecare lucru mărunt ce mă înconjoară.zi sunt ceva mai optimistă, veselă şi plină de viaţă. Beau din ceaşca de cafea şi mă gândesc la planurile  din acest weekend. Sper să ne putem bucura, în continuare, de zile senine, să pot merge într-o plimbare, să fotografiez prin natură (pentru mine şi pentru blogul meu foto).

Aşadar azi va fi o zi senină, din toate punctele de vedere, pentru că soarele ne surâde.

Natura – escapadă sufletească

Natura a fost dintotdeauna un aliat de preţ al sufletului meu. De fiecare dată când am vrut să mă bucur de viaţă am încercat să mă bucur de soare, de flori, de ciripitul păsărilor, de verdeaţă, de munte, de mare.

De fiecare dată când m-am simţit tristă, singură sau chiar descurajată, am înţeles un lucru de preţ. Am înţeles că… doar învăţând să apreciez tot ceea ce mă înconjoară, bucurându-mă de minunile oferite de natură, viaţa mea poate fi mai frumoasă. Astfel am fugit în natură în orice anotimp, de fiecare dată când am avut puţin timp liber.

În drumeţii am reuşit să mă relaxez, să îmi limpezesc gândurile, să îmi pun ordine în idei, să îmi regenerez trupul, să imortalizez în fotografii adevărate minuni.

Haideţi să învăţăm să ne bucurăm mai des de natură, iar cum toţi suntem artişti pe scena vieţii, iată şi un citat dedicat naturii:

„Artistul, sub puterea iertarii, trebuie sa aiba incredere in el insusi si sa asculte pe singurul sau stapan: Natura.” – Pierre Auguste Renoir