Incertitudine, nepăsare, zâmbet, neliniște, indignare, visare…
În ultima vreme am început să mă gândesc tot mai des la incertitudinea clipei, a momentului, a destinului.
Doar clipa prezentă pare a fi una dintre cele două certitudini ale vieții. Clipa prezentă, iar cea de-a doua… moartea.
În rest, totul este atât de incert, nesigur, ceea ce stârnește multe întrebări în mintea mea.
Visez des… când cu ochii deschişi, când cu ei închiși, uneori, poate, doar căutând răspunsuri la toate aceste întrebări…
De multe ori nu găsesc răspunsul dorit… Dar continui să visez… și tresar… Gândurile îmi zboară iar şi îmi amintesc că… încă trăiesc… Învăț să mă bucur de prima certitudine…prezentul… trăindu-mi visul, până la cea de-a doua…
Iulia Radu 