E toamnă din nou….si sufletul mi-e gol, melancolic, trist….dornic de zbor…
Mă deprimă toamna… Întotdeauna pare a fi anotimpul bilanțurilor. De acum parcă, încep să îmi pun în ordine ideile, gândurile, realizările din anul curent…. Simt… că se apropie cu repeziciune sfârșitul de an…..și mă enervez. Acum mi se pare că văd numai neîmplinirile și nemulțumirile din sufletul ăsta ce e continuu gol….
Simt frigul…până în măduva oaselor….
Văd cerul întunecat… și aștept să se reverse peste tristețea sufletului……
Aud foșnăitul frunzelor, în bătaia vântului… și mă mai trezesc la realitate…….
Iulia Radu 